Dragi toboşari creştini şi nu numai,

Am făcut pozele şi filmuleţele de mai sus cu plăcerea de a împărtăşi cu voi câte ceva din ceea ce am văzut la târgul internaţional NAMM din Anaheim, California.

Da, au fost mii şi mii de oameni, şi mai multe mii de instrumente muzicale, echipamente de sunet şi lumini, hangare de prezentare pline ochi pe vreo trei-patru niveluri, multe concerte „live” şi toate acestea timp de patru zile la rând.

Însă dacă vreţi să ştiţi cum m-am simţit cu adevărat pe dinăuntru, atunci vă spun că m-a întristat strălucirea ostentativă, spectacolul obositor al industriei muzicale americane şi „personajele” care apăreau mai la tot pasul, străduindu-se care mai de care să atragă atenţia asupra lor şi să transmită un mesaj iluzoriu prin propria înfăţişare. Am văzut rockers îmbrăcaţi ca de prin gunoaie şi totuşi stilaţi, însă purtând cu sine un aer ‚umflat’ încât parcă te împingea în lături aerul lor plin de sine. Am văzut şi rockers faimoşi, artişti pentru care stăteau la coadă zeci de ‚muritori de rând’ la un moment dat ca să primească un autograf. Am văzut, ca mai apoi să-mi întorc privirea, femei îmbrăcate în mod deliberat precum prostituatele de ultima speţă, totul în numele strălucirii hollywood-iene şi al efectului de şoc vizual pe care contau din plin.

Îmi imaginez probabil că din România privind v-aţi fi dorit cu toţii să participaţi la NAMM, dar dacă pot cumva, v-aş încuraja să nu hrăniţi în voi strălucirea vestică şi să nu vă lăsaţi inima să poftească resemnată la ceea ce nu puteţi avea acolo acasă. Ceea ce am văzut la NAMM a fost o explozie industrială cu foarte multe lucruri benefice, dar în ansamblul ei generată de un spirit mercantil şi o mentalitate de consum îmbrăcată în haina de vedetă a individualismului, o haină de piele cu ţinte şi lanţuri, tatuaje, machiaj şi ciocate, păr lung şi un aer superior sfidător care îţi dă de înţeles că industria muzicală e o junglă în care răzbeşti în măsura în care ştii să te vinzi foarte bine, ai pile, cunoştinţe, relaţii, dai din coate, zâmbeşti frumos când trebuie dar ştii să îţi păstrezi secretele şi neajunsurile, eşti plin/plină de sine iar ego-ul îţi precede talentul muzical.

Şi m-am gândit la Drumfest şi cât de diferită e mentalitatea ce se încearcă a fi cultivată acolo: artişti care vin împreună să se cunoască, să se deschidă unii faţă de alţii, să se roage împreună şi să slujească celor din jurul lor, impropriu denumiţi „public”.

Da, NAMM a avut chestii fantastice de văzut şi încercat (instrumente, aparate, efecte de chitară, mixere, etc.) dar ele pot fi prezentate şi fără spiritul acela de „show”.

Da, artiştii veniţi acolo să prezinte instrumente şi să dea autografe sunt oameni ce nu trebuie judecaţi, ci apreciaţi pentru realizările lor muzicale. Dar spiritul din spatele industriei îi propulsează într-o horă foarte atrăgătoare la suprafaţă, dar care în profunzime erodează valorile comunităţii umane pe care noi suntem chemaţi să o cultivăm în lumina adevărului împărăţiei lui Dumnezeu.

Aşa că vă invit să vă bucuraţi de pozele trimise şi de filmuleţele haioase (sper eu ), dar să nu vă fure ochiul, gândul şi inima.

Cristi Cazacu

christianrock.ro
Cat de des folosesti HOT RODS?:

0 Comentarii

LASA UN COMENTARIU:

* Required fields / E-mail adress will not be published

CAPTCHA
This question is for testing whether you are a human visitor and to prevent automated spam submissions.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.